Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manège)
1. loc acoperit sau deschis care servește pentru antrenament la călărie și pentru dresajul cailor.
2. arenă unde sunt prezentate la circ numerele cu animale dresate.
3. dispozitiv rudimentar cu ajutorul căruia un cal antrenează anumite mașini agricole.
4. dresaj, antrenament al cailor.
5. (fig.) tertipuri, uneltire.