Rezultate secundare (Ticăloşie.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ignominie, lat. ignominia)
1. josnicie, mârşăvie, ticăloşie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)
1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înrăutăți)
1. faptul de a (se) înrăutăți; agravare, înrăire.
2. (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (păcătos + -enie)
1. faptul de a fi păcătos; caracter păcătos.
2. lucru sau ființă păcătoasă; stare de decădere.
3. faptă de om păcătos; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie.
4. (rar) boală gravă (care duce la degradarea fizică).