Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coïncident)
1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.
2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.
3. (antonime) incoincident, necoincident.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.m.
Origine: (lat. infinitus, fr. infini)
1. I. care nu are nici început și nici sfârșit.
2. care este nemărginit și nelimitat (în spațiu și timp); (prin ext.) foarte mare, considerabil.
3. care există în număr nelimitat.
4. care nu poate fi evaluat, care este incalculabil.
5. II. (fil.) însuşirea materiei de a fi nelimitată şi inepuizabilă în spaţiu şi timp.
6. III. (mate.) mărime care nu este finită.
7. (mate.) mărime care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată, reprezentată prin semnul ∞ .
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. liber, fr. libre)
2. ~-profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă.
5. (adv.) a vorbi ~ = a ține un discurs, o prelegere, fără a citi.
6. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan.
7. (despre timp) de care se poate dispune după voie.
8. desen ~ = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument.
9. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuație care nu conține necunoscute.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nanoseconde)
1. (unitate de timp) a miliarda parte dintr-o secundă, o miliardime de secundă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. paliopsia)
1. (med.) afecțiune a vederii în care bolnavul continuă să vadă, intermitent, un obiect dispărut din câmpul său vizual (perseverență vizuală în timp).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. patiner)
1. refl. (despre obiecte, construcţii de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2.
2. tr. (despre timp) a face să capete patină2.