autocaracteriza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + caracteriza)

1. a-și caracteriza propria persoană (prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici).

criptomer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptomère)

1. (biol.) (despre un caracter) condiționat de o mutație recesivă.
2. (despre o genă) cu efecte fenotipice necunoscute.

epigenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épigénétique)

1. adj. (bot.) născut pe fața superioară a unui alt organ.
2. s. f. studiu al proceselor prin care genele își realizează efectele fenotipice.

exemplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exemple, lat. exemplum)

1. acțiune care poate servi de model; pildă.
2. persoană care întrunește toate calitățile pentru a putea fi imitată; model.
3. caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice, care este citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație etc.
4. de ~ = de pildă, bunăoară.
5. pedeapsă; întâmplare care poate servi ca învățătură de minte.

fenogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénogenèse)

1. formarea ontogenetică a caracterelor fenotipice ca urmare a interacțiunii dintre ereditate și mediu.

individualizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (individualiza)

1. acțiunea de a individualiza.
2. adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare.
3. (arte) întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice.