Dictionar

tiranie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tyrannie)

1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă.
2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare.
3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime.
 

autocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
 

despotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. despotisme)

1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
 

tiranic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)

1. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud.
2. (fig.) chinuitor, obsedant.
 

tiranism

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (tiran + -ism)

1. comportare de tiran; faptă de tiran; tiranie.