Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)
1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baisse)
1. speculaţie la bursă practicată la operaţiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. Cutter, autorul sistemului)
1. sistem de aşezare a cărţilor în biblioteci după criteriul clasificării zecimale, iar în cadrul acesteia, în ordinea alfabetică a autorilor şi a titlurilor pentru cărţile anonime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. folio, lat. /in/folio)
1. foaie de hârtie îndoită o singură dată şi formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte.
3. peliculă care, aplicată pe o hârtie subţire, serveşte la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. portafoglio)
1. funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament.
2. ministru fără ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu.
3. totalitatea efectelor de comerț, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. în evidența operativă a unei bănci.
4. totalitatea lucrărilor la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. titulature, germ. Titulatur)
1. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc.