Rezultate secundare (Tonuri):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétonurie)
1. (med.) prezența acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție et cetera; cetonurie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aster)
1. (bot.) plantă erbacee decorativă, cu flori colorate în diferite tonuri de roz şi violet, și care seamănă cu o stea; (pop.) steluţă.
2. (biol.) figură în formă de stea a cromozomilor în cariochineză; astrosferă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bitonal)
1. (muz.) care are două tonuri (sau sunete); care utilizează două tonalități diferite.
2. (despre o voce alterată) care rezultă prin formarea simultană a două sunete în laringe (ex. voce ~ă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camaïeu)
1. pictură în tonurile aceleiaşi culori; grisai.
2. gravură (pe lemn) în tonurile cele mai apropiate ale aceleiaşi culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carillon)
1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote.
2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoţei sau lame acordate la anumite tonuri.
3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument.