tot-teren

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (după fr. tout-terrain)

1. (despre autovehicule) echipat astfel încât să poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren.

tot; întreg

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT totus
2. FR tout; entière
3. EN all; entire
4. DE ganz; völlig
5. RU весь; цельный
6. HU teljes; egész

total, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. total)

1. adj. care curpinde totul; întreg, complet, deplin.
2. s. n. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă.
3. cantitate întreagă.
4. totalitate, ansamblu.

totalitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. totalitaire)

1. privitor la totalitarism; care ține de totalitarism.
2. se referă la un regim politic care nu tolerează opoziția.
3. (politică) care aplică sau preconizează dictatura unei minorități, majoritatea populației fiind lipsită de drepturi și de libertăți.
4. (politică) care operează pe modul partidului unic, interzicând orice opoziție organizată sau personală.
5. (figurat) califică o metodă, un mod autoritar, dictatorial și disprețuitor de a proceda.
6. (rar) care cuprinde totalitatea elementelor unui ansamblu.
7. (antonime) antitotalitar, democratic, liberal.

totalitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. totalitarisme)

1. regim, concepție politică totalitară.

totalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. totalité)

1. cantitate totală.
2. tot, întreg, ansamblu.

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.

actinoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinothérapie)

1. tratament medical cu radiații luminoase (ultraviolete sau infraroșii); fototerapie.