Dictionar

Rezultate secundare (Tot;):

Tot-teren

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (după fr. tout-terrain)

1. (despre autovehicule) echipat astfel încât poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren.


Tot; întreg

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT totus

2. FR tout; entière

3. EN all; entire

4. DE ganz; völlig

5. RU весь; цельный

6. HU teljes; egész


Total, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. total)

1. adj. care curpinde totul; întreg, complet, deplin.

2. s. n. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă.

3. cantitate întreagă.

4. totalitate, ansamblu.


Totalitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. totalitaire)

1. privitor la totalitarism; care ține de totalitarism.

2. se referă la un regim politic care nu tolerează opoziția.

3. (politică) care aplică sau preconizează dictatura unei minorităţi, majoritatea populaţiei fiind lipsită de drepturi şi de libertăţi.

4. (politică) care operează pe modul partidului unic, interzicând orice opoziție organizată sau personală.

5. (figurat) califică o metodă, un mod autoritar, dictatorial și disprețuitor de a proceda.

6. (rar) care cuprinde totalitatea elementelor unui ansamblu.

7. (antonime) antitotalitar, democratic, liberal.


Totalitarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. totalitarisme)

1. regim, concepţie politică totalitară.


Totalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. totalité)

1. cantitate totală.

2. tot, întreg, ansamblu.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Abracadabrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Acampsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.


Actinoterapie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinothérapie)

1. tratament medical cu radiaţii luminoase (ultraviolete sau infraroșii); fototerapie.