Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. agrégé)
1. (în unele ţări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)
1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraphrénie)
1. boală psihică caracterizată prin halucinaţii urmate de delir, bolnavul păstrându-şi totuşi afectivitatea şi capacitatea de muncă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prétérition, lat. praeteritio, omisiune)
1. figură retorică prin care se declară că nu se va vorbi despre un lucru, amintit totuşi în expunere; pretermisie, paralipsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saint-simonisme)
1. doctrină socialist-utopică, care considera că societatea viitoare se va întemeia pe marea industrie planificată, pe participarea la muncă a tuturor membrilor societăţii şi pe repartiţia după muncă, cu păstrarea totuşi a proprietăţii private şi a claselor.