Dictionar

detoxica

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. detoxiquer)

1. a îndepărta substanțele toxice și nocive din ceva; a se detoxifica.
 

dezintoxica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désintoxiquer)

1. a înlătura o intoxicație din organism.
2. a trata un toxicoman prin suprimarea ingerării substanței toxice.
 

intoxica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)

1. tr., refl. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi.
2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare.
3. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza.
4. a deruta prin difuzarea de știri false.
 

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

absintism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthisme)

1. intoxicație cu absint.
 

adamsită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamsite)

1. substanță toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
 

alcoolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolisme)

1. intoxicație cronică cu alcool; etilism.
 

alcooliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alcooliser)

1. tr. a adăuga alcool unui alt lichid.
2. refl. (despre oameni) a se intoxica cu alcool.
 

anilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anilisme)

1. intoxicație acută sau cronică cu anilină (prin inhalare, ingerare și contact cu pielea, inclusiv sub formă de vapori).