Dictionar

Rezultate secundare (Tr):

Trabacol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. trabaccolo)

1. navă de cabotaj cu vele, în Marea Adriatică.


Trabecul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trabécule, lat. trabecula)

1. (anat., bot.) formaţie fibroasă cu rol de legătură sau de delimitare a unei cavităţi.


Trabeculă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trabecula

2. FR pilier; trabécule

3. EN trabecula

4. DE Trabekeln; Tramawulst; Stützpfeiler; Verbindungsfaser; Querverbindung

5. RU трaбекулa; соединительно еволокно

6. HU trabekula, a termőtest falától a közepéig érő tartógerenda


Trabeculat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trabeculatus; trabeculosus

2. FR trabéculé

3. EN trabeculate; cross-barred

4. DE querbälkig

5. RU переклaдчaтый

6. HU harántgerendás


Trabuc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Trabuko)

1. țigară formată prin rularea frunzelor de tutun; țigară de foi.

2. (var.) (înv.) trabuco.


Trac 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trac)

1. stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în faţa publicului, a unor examinatori.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.