OK
X
trabacol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., it. trabaccolo)
1.
navă
de
cabotaj
cu
vele,
în
Marea
Adriatică.
trabecul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trabécule, lat. trabecula)
1.
(anat.,
bot.)
formație
fibroasă
cu
rol
de
legătură
sau
de
delimitare
a
unei
cavități.
trabeculă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
trabecula
2.
FR
pilier;
trabécule
3.
EN
trabecula
4.
DE
Trabekeln;
Tramawulst;
Stützpfeiler;
Verbindungsfaser;
Querverbindung
5.
RU
трaбекулa;
соединительно
еволокно
6.
HU
trabekula,
a
termőtest
falától
a
közepéig
érő
tartógerenda
trabeculat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
trabeculatus;
trabeculosus
2.
FR
trabéculé
3.
EN
trabeculate;
cross-barred
4.
DE
querbälkig
5.
RU
переклaдчaтый
6.
HU
harántgerendás
trabuc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Trabuko)
1.
țigară
formată
prin
rularea
frunzelor
de
tutun;
țigară
de
foi.
2.
(var.)
(înv.)
trabuco.
trac 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trac)
1.
stare
emotivă
de
care
sunt
cuprinse
unele
persoane
(mai
ales
actorii)
înainte
de
a
apărea
în
fața
publicului,
a
unor
examinatori.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abacteriemic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactériémique)
1.
(med.)
care
nu
conține
bacterii,
pentru
sângele
unui
bolnav.
2.
(despre
boli)
care
nu
prezintă
microbi
în
sângele
circulant.
3.
(antonim)
bacteriemic.
abajur
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abat-jour)
1.
dispozitiv
pentru
a
rabata
lumina
unei
lămpi.
2.
acoperitoare
de
metal,
de
hârtie
etc.
care
se
pune
la
o
lampă
pentru
a
reflecta
lumina
într-o
anumită
direcție.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.