Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. anti-traditionnel)
1. împotriva tradiţiilor şi a tradiţionalismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. symbolisme)
1. sistem de simboluri destinate a interpreta fapte sau a exprima credințe.
2. curent în literatură și artă, de proveniență franceză, de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care a încercat, cu ajutorul simbolurilor, să stabilească corespondențe între fenomenele universului fizic și cele ale lumii spirituale, eliberând totodată versul de rigorile tradiționalismului clasic și căutând prin melodie și armonie verbală să-l apropie de muzică.
3. ~ fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera sau întări noțiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine față de ea.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. traditionaliste)
1. I. care ține de tradiționalism; propriu tradiționalismului.
2. care respectă tradiţia; conformist, conservator.
3. II. adept al tradiţionalismului.
4. (antonime) antitradiționalist, modernist.