Rezultate secundare (Trage):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1. tr. a efectua o abstractizare.
2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)
1. a trage, a duce la (către) sine.
2. a determina (pe cineva) să facă ceva.
3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.
4. a avea drept consecinţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. contrahere)
1. refl. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică.
2. (med.) a se contracta.
3. tr. a reduce o frază la o propoziţie prin reducerea fiecărei propoziţii la o parte din ea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. distraire)
1. a abate gândul, atenţia cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. extrahere)
1. a separa ceva dintr-o materie încorporată.
2. a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
3. a scoate un citat, un fragment dintr-un text.
4. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. retragere, după fr. retirer)
4. refl. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului.
5. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc.
7. (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație.
8. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.