Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transfusion)
1. introducere, în scop terapeutic, a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină în venele unui bolnav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransfusion)
1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exsanguino-transfusion)
1. înlocuire totală prin transfuzie a sângelui circulant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunotransfusion)
1. transfuzie de sânge recoltat de la donatori imunizaţi în prealabil faţă de o boală infecţioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médullo-transfusion)
1. transfuzie cu măduvă osoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autohémothérapie)
1. hemoterapie din injectarea unei cantităţi mici de sânge provenit de la acelaşi individ; autotransfuzie (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exsanguino-transfusion)
1. înlocuire totală prin transfuzie a sângelui circulant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunotransfusion)
1. transfuzie de sânge recoltat de la donatori imunizaţi în prealabil faţă de o boală infecţioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médullo-transfusion)
1. transfuzie cu măduvă osoasă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. transfuser)
1. a face o transfuzie.