Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. translucide, lat. translucidus)
1. (despre corpuri, medii) care permite trecerea luminii, împiedicând însă vederea clară prin el a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. translucidité)
1. stare, calitate a ceea ce este translucid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. andradite)
1. varietate de granat incolor sau brun, verde, negru, translucid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)
1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.
6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcédonie)
1. varietate de cuarţ translucidă, cristalizată, albă, cenuşie sau albăstruie, piatră semipreţioasă, abraziv etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crêpe)
1. cauciuc natural, alb-gălbui şi translucid, obţinut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălţăminte.
2. ţesătură subţire de mătase sau de lână, cu faţa uşor încreţită.
3. bucată neagră dintr-o astfel de ţesătură purtată (la rever) în semn de doliu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffusion, lat. diffusio)
1. răspândire, propagare în mai multe părţi a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafaţă zgrunţuroasă.
2. difuzare de unde radiofonice.
3. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. gel)
1. substanţă coloidală cu aspect gelatinos.
2. (cosmetică) produs translucid pe bază de apă sau ulei (ex. ~ de păr, ~ de duș).