Dictionar

Transuranic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. transuranisch, engl. transuranic)

1. (despre elemente chimice) situat în tabloul periodic al elementelor dincolo de uraniu, fiind obţinut artificial prin bombardarea atomilor altor elemente; transuran, transuranian.


Californiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. californium)

1. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obţinut artificial.


Einsteiniu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. einsteinium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.


Fermiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fermium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.


Hahniu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. hahnium)

1. element artificial transuranic, obţinut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot.


Lawrenţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lawrencium)

1. element transuranic sintetic.


Mendeleeviu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mendélévium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.