Dictionar

Rezultate principale (Transversal):

Transversal

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT transversalis; transversus

2. FR transversal; transvers

3. EN transversal; transverse; across

4. DE querüber; querliegend; querlaufend; schräg

5. RU поперёчный

6. HU keresztben álló, átlós, harántirányú


Rezultate secundare (Transversal):

Transversal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transversal)

1. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezişul.

2. s. f. dreaptă care intersectează o figură dată.

3. galerie orizontală în interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezişul direcţiei stratului.


Amplidină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplidyne)

1. maşină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.


Antretoază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entretoise)

1. piesă de lemn, de fier etc. aşezată transversal între alte piese.


Balonaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (balon + -aj)

1. lăţime a secţiunii transversale a unui pneu, aflat sub presiune maximă.


Banc 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc)

1. postament, suport care susţine o maşină-unealtă.

2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.

3. instalaţie pentru încetarea puterii motoarelor.

4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.


Baraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)

1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.

2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.

3. piedică; barieră.

4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.

5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca oprească atacul inamicului.

6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.

7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.


Baretă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrette)

1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.

2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.

3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.

4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.