Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anachronique)
1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.
2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augment, germ. Augment, lat. augmentum)
1. vocală adăugată, în unele limbi, înaintea unei forme verbale pentru a marca o acţiune trecută.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. botanolithe)
1. (paleont.) plantă, dintr-o epocă geologică trecută, a cărei existență este cunoscută grație resturilor sau amprentelor rămase; plantă fosilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bretelle)
1. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susţine pantalonii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. edictum, germ. Edikt)
1. lege, ordonanţă prin care un înalt magistrat roman îşi arăta activitatea trecută şi anunţa programul activităţii viitoare.
2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. paléoflore)
1. flora unei regiuni date pentru o epocă trecută, paleolitic (flora paleolitică); floră fosilă.