Dictionar

treptelnic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (treaptă + -elnic)

1. care se manifestă din ce în ce mai pronunțat, mai evident; treptat.
 

treptelnicește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (treptelnic + -ește)

1. încetul cu încetul, în etape; treptat, (înv.) treptiș.
 
 
 

contratreaptă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + treaptă)

1. suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară.
 
 

crepidomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. krepidoma)

1. baza mai înaltă decât nivelul solului, cu trepte pe care se înalță un templu antic grecesc, un edificiu.
 

cuartadecimă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. quarta decima)

1. (muz.) interval de 14 trepte; a paisprezecea treaptă de la un interval dat.
2. (var.) cvartadecimă.