Dictionar

amficționie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele.
 

aztec, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aztèque)

1. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului.
2. (s. n.) dialect vorbit de azteci.
3. adj. care aparține aztecilor.
4. arta ~ă = arta precolumbiană.
 

curie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. curia)

1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive.
2. loc unde se aduna această unitate.
3. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane.
4. senatul municipiilor.
5. administrația pontificală a bisericii catolice.
 

faliscă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. falisco, lat. faliscus)

1. limbă indo-europeană din centrul Italiei vorbită de falisci, triburi din Etruria.
 

franc 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. franc, franque)

1. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei.
 

fratrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phratrie, gr. phratria)

1. subdiviziune a triburilor grecești antice (atice).
2. grup de mai multe ginți înrudite între ele prin legături de sânge.
3. grupare mare de plante apropiate genetic.