Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonie, lat. colonia)
1. (ant.) cetate-oraş întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei ţări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, ţară lipsită de independenţă politică şi economică, sub dominaţia unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeaşi cetăţenie sau naţionalitate stabilit într-o ţară străină.
4. grup de copii trimişi la odihnă într-o staţiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeaşi specie care duc viaţă în comun.
Parte de vorbire: s.n. (tc. înv.)
Origine: (tc. beylik)
1. conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în Țările Românești.
2. cumpărătură de oi făcută pe seama sultanului și mai mult cu de-a sila, pe prețuri stabilite dinainte; dare sau dijmă, mai ales în oi, plătită stăpânirii.
3. muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii.
4. (var.) beilâc, (pop) beilei.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (necunoscută)
1. document prin care deputatul sinodului își mărturisea credința; mandat de membru al sinodului.
2. (Marea Unire din 1918) listă cu numele delegaților trimiși de o circumscripție electorală; împuternicire, mandat.