trompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. trompe)

1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare.
2. organ adaptat pentru supt, la unele insecte.
3. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx.
4. ~a lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe.
5. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore.
6. aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient.
7. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei.
8. element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal.

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.

elefant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. éléphant, lat. elephantus)

1. mamifer din Asia și Africa, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari, de fildeș.
2. pantaloni de tip ~ = pantaloni cu partea de jos foarte lată.
3. (fig.) persoană cu mișcări greoaie.
4. a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva.

etmocefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethmocéphale)

1. monstru cu nasul în formă de trompă.

proboscidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. proboscide)

1. trompa elefantului.
2. trompa insectelor.

proboscidieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. proboscidiens)

1. pl. ordin de mamifere ungulate mari, greoaie, cu nasul prelungit cu o trompă: elefanții.

RIN(O)-, -rin

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. rhin/o/-, -rhine, cf. gr. rhis, rhinos)

1. „nas, trompă”.