Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)
1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)
1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + transportor)
1. s. m. f. cel care lucrează pe o maşină de transportat materiale.
2. s. n. autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul trupelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantonnement)
1. staţionare vremelnică (a trupelor în marş) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kommandatur)
1. comandament (al trupelor germane de ocupaţie).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.