Parte de vorbire: s.n.
Origine: (trăire + -ism)
1. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (trăir/ism/ + -ist)
1. I.privitor la trăirism, curent în gândirea filosofică și literară românească dintre cele două războaie mondiale, care propune căutarea autenticului prin experiența trăirii nemijlocite a vieții.
2. care aparține trăirismului.
3. II. adept al trăirismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambivalence)
1. existenţa concomitentă a două semnificaţii sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în acelaşi timp tendinţe şi trăiri contradictorii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. gr. noetikos, gânditor)
1. (fil.) referitor la senzaţii şi percepţii, la trăiri subiective, individuale, la stări afective.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analyse)
1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autoobserver)
1. refl. a-şi observa propriile acţiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catathymie)
1. tulburare a afectivităţii prin îngustarea sferei de interese şi intensificarea trăirii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catharsis, gr. katharsis)
1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune.
2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate.