Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrospire)
1. tulpiniţă răsucită de la vârful seminţei, în germinaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alismacées)
1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini şi frunze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)
1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterniflore)
1. (despre plante) cu flori alterne, adică situate de o parte și de alta a tulpinii, fără a fi pe același plan orizontal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthotaxie)
1. mod de dispunere a florilor pe tulpini şi pe ramuri.