tutela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (tutelă)

1. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona.

tutelă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tutelle, lat. tutela)

1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție.
2. ~ internațională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat.
3. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență.
4. (fig.) ocrotire, sprijin, protecție.

cotutelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotutelle)

1. tutelă deținută de două sau mai multe persoane.

tutelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tutelă + -aj)

1. tutelă.

tutelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tutélaire, lat. tutelaris)

1. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector.
2. organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri.

cotutelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotutelle)

1. tutelă deținută de două sau mai multe persoane.

cotutore, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cotuteur)

1. cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană.
2. (înv.) cotutor.

leadership

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. leadership)

1. faptul de a fi în fruntea unui grup; funcție, poziție de lider.
2. poziția unei națiuni sau a unei alianțe care pune sub conducerea sa, și uneori sub tutela ei, o altă națiune, un alt grup.

mundium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mundium)

1. puterea și dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic.

paternalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. paternalisme)

1. sistem social caracterizat prin predominanța celor mai vârstnici sau a unuia care deține o influență personală asupra grupului.
2. pretins interes pe care l-ar manifesta patronii sau conducătorii de fabrici față de bunăstarea muncitorilor, față de atmosfera din întreprindere, de relațiile interumane.
3. protecție, protejare, tutelare excesivă a propriului copil, motivată printr-o dragoste și grijă deosebite.

pupil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pupille, lat. pupillus)

1. minor aflat sub tutela cuiva.