Dictionar

Rezultate secundare (Târziu.):

Serotin; tardiv; târziu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT serotinus; tardivus; tardus; serus

2. FR sérotin; tardif; en arrière-saison

3. EN serotinal; serotinous; late-coming; late; slow; tardig

4. DE spät; spätzeitig; verspätet

5. RU поздно; поздний; зaпоздaлый

6. HU késői, későn virágzó, későn termő; késedelmes; késő


Toamna târziu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT serus autumnis

2. FR arriere-automne

3. EN late-autumn

4. DE Spätherbst

5. RU поздняя осень

6. HU késő ősz


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Brunch

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. brunch)

1. masa de dimineaţă luată mai târziu, ţinând loc atât de mic dejun cât şi de prânz.


Comparativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comparatif, lat. comparativus)

1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie.

2. metodă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite.

3. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.


Crizantemă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysamthème)

1. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari şi frumoase de diferite culori, care înfloreşte toamna târziu; tufănică.


Epulon

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. épulon, lat. epulo)

1. (la romani) preot însărcinat cu organizarea solemnităţilor religioase publice, a ospeţelor sacre şi, mai târziu, a jocurilor publice.

2. (în Roma antică) preot care era responsabil de banchetele și festivitățile care precedau sau închideau jocurile de circ.


Fotoblast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoblaste)

1. lăstar dezvoltat subteran, care se adaptează mai târziu la viaţa aeriană din mediul luminos.