ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

baionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuțită la vârf.
2. tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări și demontări rapide.

butonieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. boutonière)

1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbătești.
2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate față în față.
3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.

cupă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupe)

1. (croitorie) tăietură, croială.
2. (la jocul de cărți) tăierea, separarea cărților în două părți.

cupură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupure)

1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal.
2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie și titluri de valoare (acțiuni și obligațiuni).

falț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Falz/eisen/)

1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă.
2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc.