OK
X
aplauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. applaudere, după fr. applaudir)
1.
intr.
a
bate
din
palme.
2.
tr.
(fig.)
a-și
exprima
mulțumirea,
entuziasmul,
prin
aplauze.
bermudă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., amer. bermuda)
1.
îmbrăcăminte
de
tipul
pantalonilor
scurți,
oprindu-se
la
înălțimea
genunchilor
sau
puțin
mai
sus;
șort
până
la
genunchi.
buda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bouder)
1.
a
se
arăta
nemulțumit
(față
de
cineva)
printr-o
atitudine
îmbufnată
sau
indiferentă.
2.
(fam.)
a
face
mutre
(cuiva).
burete de soc; urechea lui Iuda
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Auricularia
auricula
2.
FR
oreille
de
Judas;
champignon
noir
3.
EN
jew’s
ear;
Juda’s
ear
4.
DE
Judasohr;
Ohrlappenpilz
5.
RU
иудиныуши
6.
HU
júdásfülegomba
cauda
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. cauda)
1.
(anat.)
partea
subțiată
posterioară
ori
terminală
a
unui
organism
sau
organ.
2.
(muz.)
coda.
defrauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. defraudare)
1.
a
delapida,
a
frustra
de
bani
(o
bancă,
o
instituție
etc.);
a
înșela,
a
escroca;
a
frauda.
abracadabrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abracadabrant)
1.
cu
totul
neobișnuit;
surprinzător,
uluitor,
extraordinar;
ciudat,
bizar.
acrodont, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrodonte)
1.
(despre
reptile)
cu
dinții
sudați
pe
marginea
superioară
a
maxilarelor.
acvicultură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aquiculture)
1.
creșterea
animalelor
sau
cultivarea
plantelor
într-un
mediu
acvatic;
acvacultură.
2.
amenajarea
apelor
pentru
creșterea
animalelor
acvatice;
creșterea
comercială
a
speciilor
acvatice.
3.
cultura
plantelor
acvatice.
4.
cultură
practicată
în
sol
steril,
udat
cu
apă
care
conține
toate
elementele
necesare
vieții
plantelor;
cultură
fără
sol.
-ADELFIE
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (grec. adelphos „frate”)
1.
„concreștere,
înfrățire,
sudare”.
aderent, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adhérent, lat. adhaerens)
1.
adj.
care
aderă.
2.
alipit,
unit,
sudat.
3.
s.m.f.
cel
care
aderă
la
o
acțiune
comună,
la
un
partid
etc.
afin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. affinis)
1.
adj.
înrudit.
2.
s.
m.
f.
rudă
prin
alianță.