Rezultate secundare (Ultimă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ultimatum, germ. Ultimatum)
1. cerere categorică, care nu admite discuţii şi obiecţii, de a îndeplini o condiţie pusă sub ameninţarea folosirii forţei sau altor represiuni.
2. hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asystolie)
1. slăbire a contracţiilor inimii, în special în ultima fază a bolilor cardiace.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carbonifère)
1. adj. (despre terenuri, roci) care conţine zăcăminte de cărbune.
2. referitor la cărbunele de pământ, la extracţia şi prelucrarea lui.
3. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carus)
1. (med.) starea cea mai gravă, ultimă a comei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clausule, lat. clausula)
1. ultima parte a unei strofe sau a unei perioade oratorice.
2. formulă muzicală conclusivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.