Dictionar

Rezultate secundare (Uluitor,):

Abracadabrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.


Efect

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.

2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.

3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.

4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.

5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.

6. (mil.) echipament.

7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.


Epustuflant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. époustouflant)

1. care uimește, care te face rămâi mut de uimire; uluitor, uimitor, nemaipomenit, grozav.


Fenomenal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phénomenal)

1. surprinzător, ieşit din comun, uluitor.

2. care ţine de fenomen, de natura fenomenelor.


Halucinant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hallucinant)

1. care provoacă halucinaţii.

2. (fig.) uluitor, impresionant.


Monumental, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)

1. adj. referitor la monument.

2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător.

3. (fam.) uimitor, uluitor; colosal.

4. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime.

5. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire.