Dictionar

umor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. humour, lat. humor)

1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz.
2. ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre.
3. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale.
 

umoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humoral)

1. referitor la umori; care conține umori.
2. sistem ~ = totalitatea glandelor cu secreție internă.
3. care reflectă dispoziția sufletească de moment.
4. teorie ~ă = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori.
 

umorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (umor + -ism)

1. capacitatea de a exprima și reprezenta, fără răutate, aspecte ale realității care pot stârni râsul și zâmbetul; stare de umor; veselie, haz.
 

umorist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humoriste)

1. autor de scrieri sau desene umoristice.
 

umoristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humoristique)

1. care are, care exprimă umor; care aparține genului comic.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

acantom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acanthome)

1. (med.) tumoare benignă a epiteliului malpighian; tumoră de piele.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

aerocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocèle)

1. formație tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.