Dictionar

Rezultate principale (Unanimitate.):

Unanimitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. unanimité, lat. unanimitas)

1. unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc.

2. (prin analogie) acord general, armonie.

3. (loc. adv.) în (sau cu) ~ = cu aprobarea tuturor; în mod unanim.

4. (var.) (rar) unanimita.


Rezultate secundare (Unanimitate.):

Cvasiunanimitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)

1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Concert

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concert, it. concerto)

1. executare în public a unor lucrări muzicale.

2. compoziţie muzicală amplă, de obicei în trei părţi, scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră.

3. (fig.) unanimitate, înţelegere (deplină), acord, armonie.


Cvasiunanimitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)

1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.


Unanimist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. unanimiste)

1. (adept) al unanimismului.

2. I. care aparține, care se raportează la unanimism; referitor la unanimism.

3. (politică) referitor la unanimitate.

4. II. susținător al unanimismului.


Unanimicește

Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (unanim + -icește)

1. în unanimitate, exprimând o opinie comună; în mod unanim.