antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.

axometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axométrie)

1. determinare a poziției spațiale a axei medii a undelor electrocardiografice.

bioastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + astronomie)

1. ramură a astronomiei care studiază condițiile apariției vieții și formele de viață primitive de pe alte planete cu ajutorul undelor radio ce parvin din diverse galaxii.

bruiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brouillage)

1. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență.

cavitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
4. (var.) (înv.) cavitațiune.

clidonograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. clydonographe)

1. aparat pentru determinarea polarității, amplitudinii și formei undelor de supratensiune din instalațiile electrice.