Parte de vorbire: s.f.
Origine: (port- + unealtă, cf. fr. porte-outil)
1. piesă sau dispozitiv care fixează unealta în vederea utilizării acesteia; portsculă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. abraziune, engl. abrasor)
1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordoir)
1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alésoir)
1. unealtă aşchietoare pentru alezare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.
2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituţii.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)
1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc)
1. postament, suport care susţine o maşină-unealtă.
2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. instalaţie pentru încetarea puterii motoarelor.
4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.