dreptunghi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. rectangle)

1. patrulater cu toate unghiurile drepte.

echiunghi

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (după fr. équiangle)

1. (geometrie) cu toate unghiurile interioare izometrice (egale).

obtuzunghi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. obtusangle)

1. triunghi ~ = triunghi cu un unghi obtuz.

triunghi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. triangle)

1. poligon cu trei laturi.
2. suprafața de această formă, la intersecție de drumuri, pentru dirijarea circulației.

unghi; muchie; colț

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT angulus
2. FR angle; côte; coin; borde; arête
3. EN angle; edge
4. DE Kante; Winkel; Ecke
5. RU уrол; крaй; rрaнь
6. HU szög; él; sarok, szöglet

unghinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unguinal)

1. referitor la unghie; ungveal.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

adiacent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, așezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună.

adiacență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adiacenza)

1. alăturare, vecinătate.
2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.

albugo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.

alidadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alidade)

1. dispozitiv, riglă gradată atașată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.

altern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.