Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alunite)
1. sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autunite)
1. fosfat natural de uraniu şi de calciu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. braunite)
1. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dunit)
1. rocă bazică vitroasă, cu o mare densitate şi rigiditate, alcătuită din olivină.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU hozzácsatolt; egyesített
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE angewachsen; zusammengewachsen; festhaftend
5. RU срaщённый; приросший ,
6. HU összenőtt, hozzánőtt, összeforrt
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalectique)
1. (despre versuri antice) cu unităţile metrice complete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acquisition, lat. acquisitio)
1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. acre)
1. unitate de măsură a suprafeţelor agricole (4046,86 m2), în ţările anglo-saxone.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.