apocarpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apocarpie)

1. stare a unei flori ale cărei carpele nu sunt unite în pistil.

armată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. armata)

1. totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste.
2. serviciu militar.
3. mare unitate operativă formată din mai multe unități de arme întrunite.
4. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulțime, ceată.

atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

capitul 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitule, lat. capitulum)

1. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul.

coadnație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coadnation)

1. stare a două organe concrescente, unite, sudate.

compozee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. composées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale, cu florile reunite într-un capitul; compozite.