OK
X
africat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affriqué)
1.
(consoană)
care
se
pronunță
prin
închiderea
și
deschiderea
treptată
a
organului
fonator,
urmate
de
o
constricție
a
acestuia.
alură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allure)
1.
mod
de
deplasare
a
unui
animal,
vehicul.
2.
fel
de
a
merge;
ținută,
aspect;
înfățișare.
3.
fel
de
a
acționa,
de
a
se
purta;
ritm
în
care
se
desfășoară
o
întrecere
sportivă.
4.
poziția
vântului
față
de
o
navă.
5.
unghiul
format
de
drumul
urmat
de
o
navă
față
de
direcția
vântului.
anadiploză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anadiplose)
1.
(retorică)
reluare
a
unui
cuvânt
de
la
sfârșitul
unei
unități
sintactice
sau
metrice
la
începutul
unității
următoare
(schematizată
astfel
_______A
/
A_______);
geminație,
reduplicație.
2.
(antonim)
epanadiploză.
anticipare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anticipa)
1.
faptul
de
a
anticipa;
anticipație.
2.
(lingv.)
pronunțare
anticipată
a
unui
sunet
din
silaba
următoare.
apoplexie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1.
pierdere
totală
a
conștiinței,
provocată
de
ruptura
unui
vas
din
creier,
urmată
de
hemoragie.
2.
boală
a
plantelor
datorată
căldurilor
excesive,
ducând
la
uscarea
lor
bruscă.
asibilare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (asibila)
1.
fenomen
fonetic
prin
care
o
consoană
oclusivă
se
transformă
în
consoană
africată
(fricativă)
sub
influența
lui
i
sau
e
următor;
asibilație.