Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1. pierdere totală a conştiinţei, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. asthenocoria, fr. asthénocorie)
1. (med.) anomalie a reflexului pupilar la lumină caracterizată printr-o mioză normală (contracția pupilei), urmată de o decontracție foarte lentă și de midriază (dilatarea pupilei), chiar dacă lumina persistă; oboseală pupilară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autocarpie)
1. (bot.) însuşire a plantelor care produc fructe prin autopolenizare.
2. (bot.) autogamie urmată de formarea fructului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. backhand)
1. (tenis) lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stânga, cu ducerea piciorului drept peste cel stâng, urmată de retragerea rachetei spre partea stângă şi înapoi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bigéminé)
1. (despre frunze) cu peţiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsaţie normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uşi) divizat în patru părţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. caséification)
1. proces de precipitare a cazeinei.
2. (med.) alteraţie necrotică a unui ţesut, urmată de apariţia unei substanţe cu aspect cazeos.