Dictionar

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

alegorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu.
3. (muz.) compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare.
 

antiparastază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiparastase)

1. figură retorică prin care se urmărește să se demonstreze că faptul incriminat este lăudabil.
 

artificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori.
 

artroriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthrorise)

1. operație care urmărește a limita mișcările unei articulații.
 

asimilator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. assimilateur)

1. (cel) care asimilează.
2. care urmărește asimilarea forțată a unui grup social sau național a culturii etc..