ateriza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. atterrir)

1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor.
2. (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg.
3. (sport) a lua contact cu solul după o săritură.

cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.

geotermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géothermie)

1. căldură internă a Pământului.
2. parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor.

golf 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. golfe)

1. parte a mării care înaintează într-o deschizătură largă a uscatului.
2. porțiune mai dilatată a unei nave.

litoral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. littoral, lat. littoralis)

1. s. n. regiune situată de-a lungul țărmului mării.
2. adj. care aparține țărmului mării.
3. zonă ~ă = a) păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime.
4. (despre plante) care crește pe țărmul mărilor sau lacurilor.

orograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. orographe)

1. specialist în orografie, parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului.