Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)
1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrosif, lat. corrosivus)
1. (despre substanţe) care provoacă o coroziune.
2. (fig.) muşcător, usturător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mordant)
1. adj. (fig.) muşcător, caustic, usturător; acerb.
2. s. m. substanţă cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. oxymoron)
1. figură de stil constând în a îmbina două cuvinte în aparenţă contradictorii, incompatibile, pentru a da expresiei un caracter usturător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. urticant)
1. care provoacă usturime; urzicător, usturător.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (ustura + -ăcios)
1. care ustură, care produce usturime; usturător.