OK
X
utiliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. utiliser)
1.
a
întrebuinţa,
a
folosi.
reutiliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (re- + utiliza, cf. fr. réutiliser)
1.
a
folosi
sau
a
utiliza
ceva
din
nou
sau
în
alt
scop.
2.
a
refolosi
un
obiect,
un
concept
etc.
care
a
fost
deja
folosit
în
trecut.
utilizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. utilisable)
1.
care
poate
fi
utilizat;
de
care
se
poate
beneficia;
folosibil,
întrebuințabil.
2.
(antonime)
inutilizabil,
neutilizabil.
utilizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. utiliza)
1.
acțiunea
de
a
utiliza
și
rezultatul
ei;
folosire,
întrebuințare.
utilizator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. utilisateur)
1.
cel
care
utilizează
un
instrument
sau
ceva.
2.
(internet)
nume
de
~
=
identificator
unic
format
dintr-un
șir
de
caractere,
atribuit
cuiva
într-un
sistem
informatic.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunţa
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiţie.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuinţare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalităţii;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracţiune
constând
din
înşelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracţiune
manifestată
prin
depăşirea
atribuţiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
abuza
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abuser)
1.
a
uza
de
ceva
în
mod
exagerat,
a
folosi
(conștient)
fără
măsură;
a
face
abuz.
2.
a
exagera
în
utilizarea
unei
posibilități,
a
unei
libertăți.
3.
a
profita
în
chip
nedemn
de
o
situație,
un
avantaj,
încredere.
4.
a
amăgi,
a
înșela.
5.
a
violenta,
a
viola.
acalculie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acalculie)
1.
incapacitatea
de
a
utiliza
cifrele,
de
a
efectua
calcule.
actuarial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actuariel)
1.
efectuat
de
actuar
(specialist
în
statistică
și
probabilități
aplicate
operațiunilor
de
asigurări
și
finanțare).
2.
care
are
legătură
cu
actuarii
și
profesia
lor.
3.
se
referă
la
metodele
matematice
utilizate
de
actuari.