acușa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. accoucher)

1. a da naștere unui copil; a naște.

babirusa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babiroussa)

1. porc sălbatic din insulele Moluce, cu corpul fără păr și colții în sus, străbătând pielea botului.

brusă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brousse)

1. formație vegetală din regiunea tropicală de stepă, în care predomină arbuștii.

cățelușă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cățea + -ușă)

1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică). (var.) cățălușă.

chitușă

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (chită + -ușă)

1. mănunchi de busuioc cu care se aghezmuiește.
2. (var.) chituș.

debușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déboucher)

1. a da înspre..., a se deschide spre...
2. (mil.) a ieși dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis.

abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.

aboral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat față de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
3. (antonim) adoral.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

acariocecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariocécidie)

1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.