Dictionar

căldușor

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (cald + -[u]șor)

1. (nu prea) afectuos; căldicel.
 

fideiusor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéjusseur, lat. fideiussor)

1. (jur.) cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile.
 

globușor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (glob + -ușor)

1. diminutiv al lui glob; globuleț.
 

mucușor

Parte de vorbire:  s.m., s.n.  
Etimologie: (muc + -ușor)

1. s.m. diminutiv al lui muc, secreție nazală; muculeț.
2. s.n. rest de țigară, de lumânare; muculeț.
3. (var.) mucșor.
 

pâlcușor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (pâlc + -ușor)

1. diminutiv al lui pâlc; pâlc mic; pâlculeț.
 

trenușor

Parte de vorbire:  s.n. (pop.)  
Etimologie: (tren + -ușor)

1. diminutiv al lui tren; tren mic, trenuț.
2. (var.) (pop.) trinușor.
 

abordabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
 

accesibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accessible, lat. accessibilis)

1. la care se poate ajunge (ușor).
2. ușor de înțeles.
 

acomodabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accommodable)

1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.
 

acostabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accostable)

1. care este ușor de acostat; abordabil.
2. (despre o persoană) care este ușor de abordat; abordabil.
3. (antonim) inacostabil.