Dictionar

Rezultate secundare (Vag):

Girovag

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyrovague, lat. gyrovagus)

1. călugăr rătăcitor, vagabond.


Vag, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vague, lat. vagus)

1. (şi adv.) care nu este bine lămurit; nedefinit, nedeterminat; confuz.

2. nesigur, neprecis.

3. a se pierde în ~ = a face consideraţii generale, neprecise.

4. care nu poate fi bine analizat.

5. nerv ~ (şi s. m.) = nerv pneumogastric.


Vagabond, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vagabond, lat. vagabundus)

1. (om, animal) care rătăceşte fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupaţie, existenţă stabilă.

2. (fig.) nestatornic. inconstant.

3. (om) de nimic, fără căpătâi.


Vagabonda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. vagabonder)

1. a rătăci fără ţintă, a trăi ca (un) vagabond.

2. (fig.; despre gânduri, imaginaţie) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul.


Vagabondaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vagabondage)

1. vagabondare.

2. starea celui care vagabondează.


Vagal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vagant, lat. vagans)

1. adj. rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu.

2. s. n. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi.


Antisclavagist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. antiesclavagiste)

1. (cel) care se opune sclavagismului.

2. (cel) care se opune principiului și practicii sclaviei, mai ales comerțului cu sclavi.


Aprehensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)

1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.


Aproximativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approximatif)

1. adj. luat cu aproximaţie.

2. care este aproape exact; imprecis, vag.

3. adv cam, aproape, circa.


Argou

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argot)

1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.

2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Artrodinie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arthrodynie)

1. (med.) durere articulară vagă şi nedeterminată; artralgie.