neschimbat; invariabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT immutatus
2. FR invariable; non changé
3. EN unchanged
4. DE unverändert
5. RU неизменный
6. HU változatlan

variabil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. variable, lat. variabilis)

1. adj. care variază; schimbător.
2. (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil.
3. capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă.
4. s f. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi.
5. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili.
6. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități.

variabil; comutabil; schimbător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT variabilis; commutabilis; mutabilis
2. FR variable; changeant; inconstant
3. EN variable; changeable; inconstant; varying
4. DE variabel; veränderlich; wechselnd
5. RU изменчивый; непостоянный
6. HU változatos, változékony; átváltoztatható, megváltoztatható; változó

variabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. variabilité)

1. însușirea a ceea ce este variabil.
2. capacitate a organismelor vii de a-și modifica caracterele morfofiziologice în cursul evoluției ca rezultat al adaptării la mediu.
3. (mat.) proprietate a unei cantități sau funcții algebrice de a lua succesiv o infinitate de valori diferite.
4. însușire a unui cuvânt de a prezenta forme diferite.

variabilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT variabilitas
2. FR variabilité
3. EN variability
4. DE Variabilität; Veränderbarkeit; Veränderlichkeit; Verschiedenartigkeit; Abänderungsfähigkeit; Mannigfaltigkeit
5. RU изменчивость; вaриaбильность
6. HU változékonyság, változatosság

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

afectație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucțiune care dă o valoare unei variabile.

agiota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agioter)

1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preț variabil.

agiotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agiotage)

1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
2. (var.) (înv.) agiotagiu.

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.

amfibieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. amphibiens)

1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.